Complexul mai cuprinde in afara de palatul propriu zis si doua moschei construite in acelasi stil inconfundabil. Inauntrul domului se afla sicriul imparatesei incrustat cu pietre pretioase. Atat de stralucitoare sunt interioarele incat au fost descrise ca fiind "proiectate de uriasi si finisate de bijutieri". Singurul obiect asimetric din interiorul domului este sicriul imparatului care a fost construit alaturi de cel a reginei, cativa ani mai tarziu. Imparatul a fost detronat de unul dintre fiii sai si incarcerat in fortul din Agra. In timpul celor 8 ani de prizonierat imparatul putea sa vada "lacrima" imaculata a Taj-ului. Aceeasi marmura este intalnita si in camera mortuara, care prezinta sculpturi cu modele florale.

Monument al dragostei trainice, Taj Mahalul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grabiti. Baza rectangulata a cladirii este ea insasi un simbol. Poarta principala se aseamana unui val, pe care femeile Indiei il poarta in noaptea nuntii. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund intru totul legendei, poeziei si romantismului despre care Rabindranath Tagore obisnuia sa spuna ca este "o lacrima pe obrazul timpului". Culorile ansamblului se schimba de la ora la ora si de la anotimp la anotimp asa incat Taj Mahalul si mormantul pe care il gazduieste nu sunt niciodata la fel.

Ca o bijuterie straluceste Taj-ul in lumina lunii, captata de nenumaratele pietre pretioase incrustate in marmura. La rasarit intreg ansamblu pare roz, iara seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune ca este simbolul starii de spirit a femeilor. Imparatul intentiona sa construiasca pe celalalt mal al raului o replica a monumentului din marmura neagra si un pod. Din pacate pentru el si pentru posteritate, care ar fi avut ocazia sa vada un monument unic, totul s-a rezumat la un plan grandios. Imparatul s-a stins din viata fara sa-si vada visul implinit dar a reusit sa implineasca primele doua dorinte ale sotiei sale.